Boala inflamatorie pelviană (BIP) este o infecţie a organelor de reproducere feminine localizate în pelvis.
Boala inflamatorie pelviană poate afecta colul uterin (cauzând cervicită mucopurulentă), uterul (endometrită), trompele uterine (salpingită) şi uneori ovarele (ooforită).
În Statele Unite, este cea mai frecventă cauză prevenibilă de infertilitate. Aproximativ una din cinci femei cu boală inflamatorie pelviană este afectată de infertilitate.
Aproximativ o treime din femeile cu BIP fac infecţii repetate. Boala inflamatorie pelviană afectează de obicei femeile active din punct de vedere sexual. Rareori afectează fetele înainte de prima perioadă menstruală (menarhă), femeile însărcinate sau femeile în postmenopauză.
Anexita – Factori de risc
Riscul este crescut la femeile mai tinere de 24 de ani care nu folosesc metode contraceptive de barieră (de exemplu prezervativul, diafragma), au mulţi parteneri sexuali, au o boală cu transmitere sexuală sau vaginoză bacteriană, sau folosesc un dispozitiv intrauterin.
Anexita – Cauze
De obicei infecţia este cauzată de bacterii care pătrund în vagin de cele mai multe ori în timpul actului sexual. În general, boala inflamatorie pelviană este cauzată de bacteriile care produc gonoree (Neisseria gonorrhoea) sau infecţie clamidiană (Chlamydia trachomatis), boli cu transmitere sexuală.
De asemenea, bacteriile pot pătrunde în vagin în timpul spălăturilor vaginale.
Mai rar, infecţia se produce în urma naşterii pe cale naturală, avortului sau în timpul unei proceduri medicale (de exemplu dilataţia şi chiuretajul).
În mod tipic, boala inflamtorie pelviană debutează la nivelul colului uterin sau uterului.
De obicei, sunt infectate ambele trompe uterine, însă simptomele sunt mai severe pe una din părţi.
Ovarele nu sunt infectate decât dacă infecţia este severă.
Simptome
Principalele simptome ale inflamatiei anexelor sunt:
– febra, dureri de cap, stare generala de rau, frisoane si varsaturi;
– durere brusc resimtita in partea dreapta a abdomenului, stanga si in spate;
– dereglarea accentuata a ciclului menstrual si scurgeri de secretii purulente;
– constatarea inflamatiei anexelor in urma examinarii medicale si durere severa a acestora.
Tratament si consecinte
Atat anexitele cat si consecintele acestora sunt periculoase. Chiar si in cazul in care o femeie incepe un tratament pentru acestea, pot sa apara aproape inevitabil efecte negative.
Adesea se formeaza aderente intre trompele uterine si ovare sau intre trompele uterine si anumite parti ale intestinelor.
Deseori, trompele uterine se lipesc de ovar, peretele abdominal, etc. rezultand infertilitatea.
Anomaliile de la nivelul trompelor uterine pot duce la dezvoltarea sarcinii ectopice.
Anexita se declanseaza chiar daca inflamatia acuta a disparut: germenii se pot ascunde in diverse zone numite focare cronice inflamatorii, care vor persista in timp, fara tratament tintit si a caror cauza va fi dificil de depistat.
Daca inflamatia nu cedeaza, trebuie consultat medicul.
Tratamentul si medicatia pentru anexita vor fi stabilite doar de medicul ginecolog. Pentru tratamentul bolilor inflamatorii ale organelor pelvine se utilizeaza mai ales antibiotice (administrate, de obicei, ambilor parteneri). Dupa ce tratamentul a fost urmat corect, specialistul va recolta secretie vaginala pentru a evalua eficacitatea tratamentului.
Pe tot parcursul terapiei, este indicat sa se evite activitatea sexuala.
Potrivit statisticilor intre 20-25% dintre femeile de varsta reproductiva sufera de recurenta bolii, astfel incat pentru a se reduce la minim aceasta consecinta este indicat sa se schimbe inclusiv stilul de viata. In prezent, pe scara larga sunt utilizate diverse metode alternative in scop terapeutic si profilactic, fizioterapie, medicina naturista, hidroterapie, osteopatie, masaj ginecologic, etc.
Efectul optim in tratamentul anexitei presupune o combinatie dintre tratamentul medicamentos, fizioterapie si tehnici manuale specifice.
Din pacate, tratamentul poate presupune inclusiv interventia chirurgicala. O alternativa ar fi laparoscopia, intrucat nu presupune incizia abdominala ci doar cateva taieturi de mici dimensiuni in peretele abdominal anterior prin care sunt introduse trocare (tuburi speciale) cu un diametru de 0,5-1 cm, prin care sunt inserate instrumentele pentru laparoscopie.
Laparoscopia se realizeaza cu monitorizarea imaginii marite a cavitatii abdominale, care permite ghidajul si manipularea instrumentelor specifice pentru tratamentul chirurgical al infertilitatii cauzate de afectiuni ale trompelor uterine.
Laparoscopia este deseori realizata sub anestezie generala. Pacienta nu va sta mai mult de o zi, in spital. Sansele de aparitie a complicatiilor sunt minime.
Dupa laparoscopie, in cavitatea abdominala ar putea sa ramana o cantitate de gaz, injectat in timpul operatiei, care ar putea provoca disconfort. Durerea dispare, in cateva zile atunci cand cazul va fi eliminat, iar in cateva zile micile leziuni se vor vindeca.
Laparotomia sau laparoscopia de urgenta este o interventie chirurgicala care presupune realizarea unei incizii in cavitatea abominala.
Aceasta metoda ofera posibilitati de actiune care nu sunt disponibile in cazul laparoscopiei. Cu toate acestea perioada de recuperarea este mult mai extinsa, intrucat cusatura postoperatorie are nevoie de o perioada mai mare de vindecare.
Dupa operatie, organismul trebuie sa se odihneasca si sa se refaca. Multe femei, dupa o astfel de interventie chirurgicala revin prea repede la viata de dinainte de operatie, iar consecintele negative se vor extinde pe termen lung.
Prin urmare, trebuie sa i se acorde organismului timpul necesar pentru a se reface.
Surse: www.sfatulmedicului.ro
www.csid.ro