Nodulul tiroidian reprezinta o crestere anormala la nivelul tiroidei.
Este o patologie foarte frecventa, afectand pana la 50% din populatie. Este mai frecvent la femei si la persoanele in varsta, dar poate sa apara la orice varsta, atat la femei cat si la barbati.
Majoritatea nodulilor tiroidieni sunt benigni, adica nu sunt cancer (pana la 95%); rar pot reprezenta un cancer tiroidian (aproximativ 5%). Nodulii benigni pot fi solizi, chistici (adica plini cu lichid) sau micsti (cu continut solid si lichidian).
Cauzele aparitiei lor nu sunt cunoscute cu exactitate, nu par sa fie transmisi genetic in familii.
Este posibil ca hormonii estrogeni sa joace un rol in dezvoltarea lor, avand in vedere ca sunt de 4 ori mai frecventi la femei fata de barbati (dar aceasta legatura nu a fost inca demonstrata cu certitudine).
Un factor de risc bine cunoscut pentru aparitia nodulilor este iradierea la nivelul gatului (de exemplu tratament pentru leucemie) mai ales in copilarie sau expunerea la iod radioactiv (de exemplu dupa accidentul de la Cernobil a crescut dramatic numarul de cancere tiroidiene la copii expusi).
Ar putea fi implicati si unii factori de mediu lipsa de iod, lipsa de seleniu.
Cat de frecventi sunt nodulii tiroidieni?
Nodulii tiroidieni reprezinta o patologie comuna a glandei tiroide, iar frecventa lor variaza in functie de metoda de explorare aleasa. Astfel, prin palpare pot fi decelati la 4% – 8% dintre adulti, in timp ce prin evaluare ultrasonografica frecventa lor variaza intre 13% – 67%
La autopsie, acestia au o prevalenta de aproximativ 50%.
Frecventa nodulilor tiroidieni creste cu inaintarea in varsta. Exista variatii si in functie de sex, femeile avand o prevalenta mai mare decat barbatii.
Aceasta patologie starneste mult interes din perspectiva evaluarii mijloacelor de identificare, intrucat descoperirea unei formatiuni nodulare, indiferent de organul interesat, ridica de fiecare data suspiciunea existentei unui cancer tiroidian.
Simptome
Nodulii tiroidieni sunt descoperiti intamplator la palpare sau in cursul unei ecografii. Uneori nodulii sunt mari si pot produce simptome prin compresia pe organele din vecinatate (pot aparea sufocare, probleme la inghitire sau modificarea vocii).
Exista semna clinice care ridica suspiciunea de cancer tiroidian, acestea fiind urmatoarele:
– nodul care creste brusc in dimensiuni
– nodul dur la palpare, aderent la tesuturile din jur
– modificari de voce (raguseala)
– dificultati la inghitit
De asemenea pacientii de sex masculin, cei care au avut cancere de tiroida in familie, cei care au fost iradiati in copilarie au un risc mai mare de cancer.
Uneori pacientul poate prezenta durere acuta la nivelul gatului si aparitia unui nodul. Aceasta prezentare sugereaza hemoragie la nivelul unui nodul.
Majoritatea nodulilor tiroidieni nu modifica functia tiroidei (hormonii tiroidieni pe care ii dozam din sange sunt in limite normale) dar unii noduli pot fi functionali adica sa produca hormon in exces. Cantitatea de hormon produsa este dependenta de volumul nodulului astfel incat un nodul poate produce hipertiroidism si simptome clinice atunci cand dimensiunea sa depaseste 3 cm.
In general se considera ca nodulii functionali (care induc hipertiroidism) nu sunt cancerosi. In cazul acestor noduli pe langa prezenta unei umflaturi la nivelul gatului, pacientul poate prezenta si palpitatii, puls rapid si uneori neregulat, insomnie, nervozitate, transpiratii excesive, intoleranta la caldura, scadere in greutate, mai multe scaune pe zi.
Metode de evaluare a nodulilor tiroidieni
Evaluarea clinica
Anamneza sau istoricul medical al pacientului. Informatiile care trebuie obtinute in urma anamnezei se refera la: modificarea dimensiunilor nodulului, expunerea la radiatii, antecedente familiale sau personale de afectiuni tiroidiene, voce ragusita, dificultate la inghitit, tuse, sufocare sau respiratie cu dificultate.
Expunerea glandei tiroide la radiatii ionizante este un important factor in patogeneza nodulilor tiroidieni, riscul de malignitate al unui nodul palpabil intr-o tiroida expusa anterior la radiatii situandu-se intre 20% – 50%.
Examenul fizic trebuie sa se axeze pe aspectul nodulilor – dimensiune, consistenta si afectarea unor structuri adiacente (ganglionii laterocervicali).
Evaluarea paraclinica
Teste de laborator
Analizele de sange constau in dozarea TSH-ului si continua cu dozarea hormonilor si a anticorpilor tiroidieni in conditiile in care valorile TSH-ului sunt modificate. Dozarea tiroglobulinei nu este recomandata de rutina intrucat valorile ei pot fi modificate in multe afectiuni tiroidiene.
Dozarea calcitoninei este utila pentru diagnosticarea carcinomului medular tiroidian, in schimb nu poate fi utilizata ca test de screening, datorita raportului de cost-eficienta. Este utila la pacientii cu antecedente sugestive de neoplazii endocrine multiple.
Ecografia tiroidiana
Din punct de vedere ecografic, nodulii tiroidieni prezinta caracteristici care pot ridica sau infirma suspiciunea de malignitate. Recent, E. Horvath si colaboratorii sai au reusit sa transpuna sistemul de raportare si de date a leziunilor sanului BI-RADS (Breast Imaging Reporting and Data System), conceput de Colegiul American de Radiologie in patologia tiroidiana TIRADS (Thyroid Imaging Reporting and Data System).
Nodulii au fost evaluati ultrasonografic si prin punctie biopsie identificandu-se urmatoarele categorii:
TIRADS 1: glanda tiroida normala
TIRADS 2: conditii benigne (0% risc de malignitate)
TIRADS 3: probabil benigne (5% risc de malignitate)
TIRADS 4: noduli suspect (5- 80% risc de malignitate) cu subclasele 4a (maligna intre 5 si 10%) si 4b (maligna intre 10 si 80%)
TIRADS 5: probabil malign (risc de malignitate de 80%)
TIRADS 6: noduli tiroidieni maligni la biopsie (risc de malignitate 100 %)
Ecografia Doppler color de inalta rezolutie aduce elemente suplimentare ce pledeaza pentru benignitate sau pentru malignitate. Ecografia, alaturi de anamneza si examenul clinic, permite preselectionarea bolnavilor la alte examene cu viza diagnostica, cum ar fi scintigrafia (eventual cu taliu) si mai ales punctia tiroidiana cu ac subtire (ABC).
Punctia tiroidiana cu ac subtire ABC (FNA)
Reprezinta standardul de aur de diagnostic clinic, fiind o tehnica facila, rapida, sigura ce perminte chiar si investigarea leziunilor mai mici sub control ecografic. Acuratetea diagnosticului prin ABC este aproape de 98%, cu rate de fals pozitive si fals negative sub 2%.
Cand este indicata biopsia?
American Thyroid Association recomanda evaluarea prin ABC a nodulilor de 1-1.5 cm ce ridica suspiciunea ecografica de malignitate sau a celui mai mare dintre noduli in conditiile in care nu exista caracteristici ecografice de malignitate.
Multi ani s-a aplicat regula conform careia nodulii mai mici de 1 cm in diametru nu ar trebui biospiati deoarece majoritatea cancerelor papilare nu devin clinic aparente, o simpla supraveghere a lor fiind suficienta.
Ultimele consensuri atesta insa faptul ca la pacientii expusi la radiatii, dimensiunile nodulului tiroidian sunt un parametru lipsit de importanta pentru riscul de malignitate si sugereaza ca toti nodulii, inclusiv cei sub 10 mm, ar trebui sa fie supusi unei punctii cu ac subtire pentru evaluare
Scintigrafia
Este un examen util, care permite evaluarea structurii tesutului tiroidian si stabilirea naturii nodulilor tiroidieni.
Elastografia
Se evalueaza raportul duritate/elasticitate in sensul de a diferentia leziunile maligne de cele benigne, metoda avand o specificitate de 96% si o sensibilitate de 82%.
Tratament – Generalitati
Tratamentul depinde de efectul produs de acesti noduli. Daca nodulul este benign si nu cauzeaza probleme, acesta va fi supravegheat indeaproape fara a se utiliza altceva. Daca apar simptome pot fi necesare medicamentele sau interventia chirurgicala. Medicamentele antitiroidiene si iodul radioactiv pot trata nodulii care determina hipertiroidism.
Interventia chirurgicala este necesara doar daca nodulul este atat de mare incat interfera cu respiratia sau deglutitia sau daca este malign. Dupa indepartarea chirurgicala a unui nodul malign ar putea fi necesara administrarea iodului radioactiv pentru a distruge orice tesut restant sau celule canceroase care creaza probleme. Daca este necesara tiroidectomia totala se vor administra hormoni tiroidieni pentru tot restul vietii.
Tratament initial
O data diagnosticat nodulul exista urmatoarele optiuni:
1. Observatia in cazul unui nodul necanceros, care poate fi urmarit o data la 6 sau 12 luni, pentru eventuala modificare a formei; multi noduli nu-si modifica dimensiunea sau chiar diminua fara tratament;
2. Biopsia tiroidiana: medicul poate extrage lichid, cu un ac, dintr-un nodul chistic; uneori dupa astfel de drenaj nodulii chistici pot sa dispara, dar majoritatea se refac;
3. Tiroidectomia, care nu este necesara mereu; interventia chirurgicala este necesara daca:
– nodulul pare sau chiar este canceros;
– datorita dimensiunii interfera cu respiratia sau deglutitia;
– nodulul chistic se reface dupa drenaj;
4. Terapia de supresie a hormonului tiroidostimulant este utilizata pentru a micsora un nodul daca:
– nodulul este benign;
– nodulul pare sau chiar este canceros, dar pacientul nu poate suporta interventia chirurgicala;
5. Iodul radioactiv poate fi utilizat in distrugerea tesutului tiroidian daca:
– nodulul este benign dar produce exces de hormoni, cauzand hipertiroidism; daca aceasta situatie apare in timpul sarcinii, tratamentul cu iod radioactiv nu este indicat, fiind recomandata in schimb operatia;
– este prezenta gusa multinodulara si nu se poate efectua interventia chirurgicala datorita altor patologii;
iodul radioactiv micsoreaza nodulii care interfera cu respiratia sau deglutitia, totusi acestia se pot reface dupa incheierea terapiei.
Tratament de intretinere
In cazul prezentei nodulilor tiroidieni este necesar sa:
– urmati terapia hormonala prescrisa de specialist, la aceeasi ora in fiecare zi si fara a omite nici o administrare;
– consultati medicul specialist daca apar simptome de hipertiroidism, ca nervozitatea, tahicardia, transpiratiile mai abundente si scaderea in greutate; uneori hipertiroidismul apare in cursul administrarii hormonilor tiroidieni sau cand un nodul produce exces de hormoni tiroidieni;
– consultati medicul specialist in cazul prezentei simptomelor de hipotiroidism, ca oboseala, senzatia de frig nemotivata si cresterea in greutate; hipotiroidismul poate apare dupa tratamentul cu iod radioactiv sau postoperator;
– programati controale regulate la specialist; chiar si nodulii benigni trebuie examinati de medic.
Tratament in cazul agravarii bolii
Indiferent de schema terapeutica aleasa:
– tratamentul hormonal se administreaza in fiecare zi la aceeasi ora;
– se urmaresc eventualele simptome de hipertiroidism, ca nervozitatea, tahicardia si palpitatiile, transpiratiile abundente si scaderea in greutate; un nodul benign poate produce exces de hormoni tiroidieni cauzand hipertiroidism, la fel ca si medicatia hormonala;
– se vor urmari simptomele de hipotirodism, ca oboseala, sensibilitatea la frig si cresterea in greutate.
Se va anunta specialistul la aparitia acestor simptome, care poate fi date de iodul radioactiv sau de interventia chirurgicala.
Daca nu apar modificari la nivelul nodulului acesta poate fi mentinut sub observatie. Daca se modifica dimensiunea sau apar alte schimbari, poate fi indicata o alta biopsie, testarea hormonului tiroidostimulant sau efectuarea interventiei de excizie a nodulului (tiroidectomie).
Daca este necesara indepartarea partiala sau totala a glandei tiroide se va utiliza iodul radioactiv pentru a distruge orice tesut restant. Specialistul ar putea recomanda si terapia de supresie a hormonului tiroidostimulant pentru a preveni recurenta nodulilor tiroidieni sau cresterea altor celule canceroase.
Surse: www.sfatulmedicului.ro