Infarctul miocardic, numit frecvent și atac de cord, este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului, ce determină moartea celulelor miocardice.
Cel mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma rupturii unei plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule albe (în special macrofage) la nivelul peretelui arterial.
Cauzele infarctului miocardic
In cele mai multe dintre cazuri, etiologia infarctului miocardic este reprezentata de ateroscleroza.
Pe scurt, ateroscleroza reprezinta o afectiune a peretilor vaselor sangvine care, in timp, conduce la reducerea diametrului vasului de sange pana la infundarea acestuia.
Aceste depuneri de placi ateromatoase pot cauza complicatii precum: angina pectorala, infarctul miocardic, accidentul cerebral etc.
Factorii precipitanti ai atacului de cord sunt adrenalina, stresul emotional, exercitiile fizice de lunga durata, privarea de somn si supraalimentatia, consumul de cocaina si nicotina.
Cauza principala a infarctului si anginei este boala coronariana. Aceasta isi face aparitia cand placile aeromatoase se formeaza de-a lungul peretilor interni ai arterelor coronare, provocand incetarea fluxului sangvin spre inima. Aceasta boala debuteaza in general in adolescenta si are o dezvoltare lenta.
Hipertensiunea arteriala, valorile crescute de colesterol si fumatul provoaca deteriorarea arterelor si creste riscul aparitiei infarctului.
Trombonul format pe placile de aterom fisurate sau rupte pot duce la diminuarea fluxului sangvin si cauzeaza angina.
Ateroscleroza, cocaina, stresul emotional si vremea rece pot duce la spasme arteriale si angina, semn care arata iminenta unui infarct.
Simptomele infarctului miocardic
Durerea in piept aparuta subit nu este singurul semn al infarctului miocardic. Pentru a preveni sau identifica la timp atacul de cord, este necesar sa cunoasteti si celelalte simptome, mai subtile, pentru a apela in timp util la serviciile de urgenta. In caz contrar, viata este pusa in pericol.
Durerea la nivelul umarului sau al maxilarului
Unele persoane au simtit, inaintea unui atac de cord, durere in zona gatului sau au avut impresia ca aceasta a iradiat catre maxilar, barbie sau urechi, in timp ce alti pacienti au resimtit durerea numai in umar, antebrate sau coate.
Alarmante sunt durerile care apar si dispar brusc, nu cele care persista. In plus, este bine de stiut ca disconfortul poate dura de la cateva secunde la cateva minute sau chiar ore, dar medicul trebuie anuntat din prima clipa.
Starea de oboseala
Oboseala nejustificata poate fi provocata si de hipertensiune arteriala sau diverse afectiuni cardiace, asa ca nu ar strica sa faceti un set complet de analize pentru a va asigura ca totul este in regula.
Studiile au aratat ca 70% dintre persoanele care au suferit un atac de cord s-au confruntat cu o stare accentuata de slabiciune, cu saptamani sau chiar luni inainte de nefericitul incident.
Senzatia de picioare umflate
Specialistii au determinat o legatura si intre muschiul inimii si picioarele umflate. Mai exact, se pare ca atunci cand miocardul nu mai functioneaza corect, circulatia sangvina este afectata, fapt ce duce la retentia de lichide si aparitia edemelor. Prima oara se umfla talpile, apoi gleznele si gambele, acestea fiind principalele zone cu circulatie sangvina deficitara.
Disconfortul digestiv
Exista si pacienti care s-au plans de disconfort la nivelul stomacului. Daca atacul de cord este preintampinat de manifestari ce mimeaza o afectiune digestiva (de exemplu, greata sau varsaturi), confuzia bolnavului si, din pacate, in unele cazuri chiar si a medicului, este mare.
Asadar, in situatia in care crampele abdominale puternice sau celelalte semne mentionate apar brusc, fara sa fie cauzate de ceva ce ati mancat, este cazul sa chemati imediat salvarea. In general, femeile cu varste peste 60 de ani se pot confrunta cu simptome digestive in caz de infarct.
Senzatia de sufocare in lipsa efortului fizic
Alte simptome care pot da de banuit sunt: senzatia lipsei de aer, sufocarea, palpitatiile insotite sau nu de transpiratii, senzatia de ameteala, de pierderea cunostintei, culminand cu stop cardio-respirator. Aceste tulburari trebuie sa va puna in garda cu atat mai mult cu cat nu sunt rezultatul unui efort fizic, ci apar din senin
Diagnosticul atacului de cord
Electrocardiograma (masurarea impulsurilor electrice ale inimii) poate identifica zona musculara moarta sau privata de oxigen. Modificarile electrocardiografice clasifica infarctul miocardic in infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST (in care artera este partial blocata).
Electrocardiograma(EKG, ECG) pune in evidenta inclusiv atacurile de cord vechi, dar pot fi si exceptii: infarcte fara modificari ale traseului EKG.
Analizele de sange masoara enzimele cardiace eliberate de muschiul necrozat: creatin fosfochinaza (CPK), troponina si creatin kinaza.
Testele sanguine efectuate pe parcursul a 24 de ore dupa ce a avut loc atacul de cord confirma diagnosticul si coreleaza cantitatea de muschi mort cu variatiile cantitative ale enzimelor.
Unele cazuri cer si alte investigatii pentru clarificarea diagnosticului sau a complicatiilor: ecocardiograma (scanarea cu ultrasunete a inimii) sau scintigrafia miocardica de perfuzie (tehnica de explorare a perfuziei miocardice cu ajutorul unui farmaceutic ).
Tratamentul infarctului miocardic
In cazul unui infarct miocardic se efectueaza coronarografia de urgenta, care, in functie de gradul de stenozare, se poate transforma in angioplastie coronariana (dilatarea cu balon a vasului afectat sau prin implantare de stent).
In functie de gravitatea stenozei, se va efectua bypassul coronarian de urgenta (operatie clasica pe cord deschis ce implica recoltarea unei vene sau artere sanatoase din alta parte a corpului care, mai apoi, va fi grefata pe artera bolnava).
Infarctul miocardic necesita interventia de urgenta. Angioplastia, medicamentele si procedeele chirurgicale de restaurare a fluxului sangvin previn lezarea permanenta a miocardului si ajuta la salvarea vietii bolnavului.
Anumite medicamente impiedica formarea de trombi si reduc riscul aparitiei anginei instabile sau riscul evolutiei acesteia in atac de cord.
Aceste medicamente sunt: aspirina, antiagregatii plachetari, anticoagulantii, nitrati, beta blocantii, inhibitorii de glicoproteina, blocantii canalelor de calciu si inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei.
Surse selective: www.farmaciata.ro
bodygeek.ro
ro.wikipedia.org
www.csid.ro
www.divahair.ro
This website uses cookies.