– După facultate, am primit post la spitalul din Comăneşti. Deşi era salariul mai mic, aveam şansa să întâlnesc mai multe cazuri medicale, decât la o circumscripţie sanitară obişnuită. Eram bucuros când alţi medici plecau în concediu, pentru că aşa puteam să lucrez şi în secţiile lor. Am trecut prin toate şi am învăţat astfel foarte mult şi m-am gândit ca la examenul de rezidenţiat să aleg Bucureştiul, pentru că existau mai multe posibilităţi de studiu.
Aşa am ajuns la neurochirurgie, secţia care era coordonată de profesorul C. Arseni, renumit pentru severitatea lui. Eram tânăr, dornic de afirmare, dar Bucureştiul m-a primit cu ostilitate. A fost greu de luptat cu pseudovalorile din acea vreme, cu cei care se susţineau unii pe alţii în funcţii girate politic.
M-a ajutat enorm faptul că aveam talent la chirurgie şi că mi-am văzut de treaba mea. Am studiat şi am scris foarte mult în acei ani, ca urmare a experienţelor şi cercetărilor pe care le făceam. Mi s-au pus mereu beţe în roate şi a trebuit să lupt tot timpul ca să rămân în picioare. Da, viaţa m-a nedreptăţit, dar nu m-a doborât, m-a făcut mai atent şi mai activ. Ceea ce am început am dus întotdeauna la capăt şi nu m-am lăsat până nu am înţeles bine cauzele fenomenelor şi ale bolilor.
Am ajuns în echipa profesorului Arseni, pentru că i-am dovedit că sunt un bun profesionist. Numai că tot de aici au început apoi şi piedicile, dar eu am fost şi sunt răbdător din fire, blajin ca toţi moldovenii.
– În câţi ani se formează un bun neurochirurg? Ce calităţi trebuie să aibă?
– Cam în cincisprezece ani, după aceea meseria de neurochirurg devine artă, devine estetică pură.
Un bun neurochirurg trebuie să fie inventiv, să aibă manualitate, simţ estetic, talent, dar înainte de toate, să aibă har. Mai demult, se opera cu tehnică primitivă, nu existau instrumentele potrivite, mortalitatea postoperatorie era în jur de 50%.
Există statistici, profesorul Arseni ţinea sub cheie aceste informaţii, ca să nu se ştie, de fapt, care era realitatea.
Eu am reuşit să fac copii după ele şi pot oricând să dovedesc că am redus mortalitatea în intervenţiile neurochirurgicale, de la 50, la 4%. E adevărat că acest lucru a fost posibil numai după ce am introdus microscopul operator, cu care am lucrat după ce am prins o bursă în străinătate. Atunci am văzut care sunt tehnicile lor şi cum se explică reuşitele operaţiilor făcute de străini. Aveam deja cam treisprezece ani de practică operatorie când am ajuns la New York, locul în care, cu adevărat, s-a născut neurochirurgia. Acolo am văzut ce înseamnă medicină de performanţă.
– Nu vă este frică înainte de a interveni pe creierul unui om?
– Ei, cum să nu, sigur că-mi este, deşi am făcut peste patruzeci de mii de intervenţii pe creier! A fost mai greu la început, dar folosind microscopul, rezultatele au apărut imediat: trăiau tot mai mulţi bolnavi operaţi de mine, ceea ce a atras şi invidia unor colegi, chiar şi a profesorului Arseni, pentru că mulţi bolnavi de-ai lui cereau să îi operez eu. Asta s-a întâmplat de sute de ori, ceea ce l-a enervat pe profesor după o vreme, am aflat de la nişte asistente că, sub pretextul unei promovări, aceea că mă face şef de secţie, profesorul îmi pregăteşte, de fapt, mutarea într-o clădire dezafectată, plină de furnici, gândaci şi mucegai. S-a exprimat că voi ajunge să operez acolo „când va zbura bivolul”. Uite că n-a avut dreptate. Dacă ar fi fost după vorba lui, ar fi trebuit să se vadă turme de bivoli zburând, la câte operaţii am făcut acolo. M-am pregătit din timp, şi din banii mei mi-am făcut rost de instrumentar pentru operaţii de la Institutul de tehnică medicală, apoi m-a ajutat un fost pacient ca să prind nişte fonduri de la minister, altul m-a ajutat cu renovarea clădirii şi, pe scurt, a doua zi după ce am fost mutat, am putut deja să operez. Dincolo, în clădirea mare a spitalului, erau zece săli de operaţie, eu de-abia aveam una, dar încetul cu încetul, am organizat secţia, am prins nişte fonduri de la Banca Mondială şi am reuşit să aduc totul la standarde foarte bune.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare===>