Cancerul care nu are simptome decât în faza terminală si poate fi confundat cu cistita. Ce nu trebuie ignorat?

O noua amenintare la adresa sanatatii femeilor incepe sa-si faca tot mai mult simtita prezenta: cancerul de vezica urinara.

Potrivit estimarilor oamenilor de stiinta, maladia are forme mai agresive in randul femeilor decat in randul barbatilor, iar incidenta cu care apare dovedeste clar o preferinta catre sexul slab.

Specialistii spun ca rata de supravietuire pentru o femeie, din momentul diagnosticarii, este, in 72% dintre cazuri, de maximum cinci ani, comparativ cu barbatii care reusesc sa supravietuiasca mai mult: zece ani.

De ce prognosticul primit de femei este mai sumbru decat cel primit de barbati? Pentru ca in cazul lor cancerul de vezica urinara este mai greu de depistat, fiind cel mai adesea descoperit in stadii avansate.

Conform statisticilor, femeile primesc fatalul diagnostic, in medie, cu 6-9 luni mai tarziu decat barbatii.

„Cancerul de vezica urinara nu este asa de rar intalnit intre femei, precum ne-am inchipui. Anual, tot mai multe femei afla ca sufera de aceasta boala, care a ajuns deja principalul concurent al cancerului de col uterin”, ne avertizeaza dr. Gerson Lüdecke, urolog in cadrul University Hospital Giessen, Germania.

Cancerul de vezica urinara, confundat cu cistita

In conditiile in care principalele simptome ale cancerului de vezica urinara sunt hematuria (sangerari la urinare), disuria (durere la urinare) si urinarile frecvente, femeile primesc prima data tratament pentru cistita.

Abia dupa ce tratamentele se dovedesc a fi ineficiente, medicii trec la investigatii mai amanuntite, astfel incat diagnosticul de cancer de vezica urinara este intarziat, iar sansele de vindecare sunt reduse considerabil. Important de mentionat ca boala este 100% vindecabila atunci cand este descoperita la timp.

Care sunt persoanele cu risc crescut?

Cel mai mare risc de cancer de vezica urinara il au fumatorii, muncitorii in constructii, industrie, soferii, pompierii, lucratorii in tipografii si frizerii (barbierii), din pricina substantelor chimice la care se expun zilnic.

Screeningul pentru depistarea acestei maladii include analize de urina si citoscopia (examinarea uretrei si a vezicii urinare cu ajutorul unui tub subtire, citoscop, prevazut cu o sursa de lumina la varf).

Simptome

Cele mai frecvente simptome sunt:

– hematuria (sange sau cheaguri de sange in urina) apare la 80-90% dintre pacientii cu cancer vezical; de obicei nu este dureroasa

– disuria (disconfort in timpul urinarii)

– urinari in cantitati mici si repetate

– infectii ale tractului urinar frecvente.

Aceste simptome sunt nespecifice: apar si in alte afectiuni urinare.

Simptomele care indica stadii avansate ale cancerului sunt:

– durere lombare sau in flanc

– edeme (umflarea picioarelor)

– aparitia unei mase tumorale pelvine in dreptul vezicii.

Alte simptome intalnite in cancerul de vezica stadiul avansat sunt:

– pierderea in greutate

– dureri osoase, rectale, anale sau in regiunea pelvina

– anemie.

Mecanism fiziopatogenic

Cancerul vezical este caracterizat prin aparitia unor celule atipice, care se multiplica necontrolabil la nivelul vezicii urinare; acesta este stadiul initial limitat la nivelul vezicii.

Celulele canceroase se inmultesc si invadeaza stratul muscular. In lipsa tratamentului cancerul se extinde; acesta este stadiul invaziv in care sunt prinsi ganglionii limfatici, organele pelvine (determinand alterari ale functionalitatii rinichiulor si colonului) precum si alte organe ca ficatul sau plamanii.

Neoplasmul de vezica este clasificat in stadii si grade. Stadiul este dat in functie de dimensiunea tumorii si de extensia ei la distanta (metastazarea la nivelul plamanilor, ficatului sau oaselor). Gradul este determinat de modificarile anatomo-patologice suferite de celulele canceroase comparativ cu cele normale.

Medicul oncolog stabileste stadializarea tumorii in urma investigatiilor paraclinice precum analize ale sangelui, teste urinare, biopsii si radiografii osoase. Stadializarea cancerului este un factor important pentru alegerea tratamentului adecvat, avand rol important in prognosticul bolii.

Consult de specialitate

Daca este pus dignosticul de cancer de vezica urinara trebuie urmate instructiunile medicului specialist: prezentarea la consultatie imediata in cazul aparitiei unor probleme, aparitiei de noi simptome cat si de agravarea simptomatologiei deja prezente.

Consultul de specialitate trebuie facut atunci cand apar urmatoarele simptome:

– hematuria

– disuria

– urinari frecvente si in cantitati mici

– dureri lombare sau in flanc.

Investigatii

Pentru a pune diagnosticul de cancer de vezica in cazul simptomatologiei urinare, specialistul trebuie sa evalueze urmatoarele:

– simptomatologia clinica; examen clinic ce include tuseul rectal sau vaginal

– evaluarea factorilor de risc: fumatul si istoricul professional (expunere la substante chimice oncogene)

– istoricul familial de cancer

– sumar de urina si urocultura, pentru determinarea hematuriei, a infectiei urinare sau a celulelor anormale.

Cistoscopia este investigatia paraclinica initiala care permite vizualizarea vezicii cu ajutorul cistoscopului.

De asemenea, permite prelevarea de material bioptic (mostre de tesut din regiunile afectate) ce va fi examinat la microscop pentru a depista prezenta celulelor neoplazice.

Prin biopsie se stabileste tipul de celule (stadiul si gradul) util pentru luarea deciziei terapeutice. Stadiul si gradul arata dimensiunea si forma celulelor maligne si daca exista extensie la distanta.

Investigatiile necesare diagnosticului includ:

– hemoleucograma completa (HLG), pentru evidentierea anemiei

– biochimia sangelui, utila in evaluarea functiei hepatice si renale

– pielografia intravenoasa, pentru evidentierea prezentei unei mase in vecinatatea rinichilor, ureterelor sau a vezicii

– echografia regiunii pelvine pentru evidentierea prezentei unei mase in vecinatatea vezicii urinare.
Investigatiile care ajuta la stabilirea stadializarii sunt:

– Tomografia computerizata (CT), care identifica metastazele ganglionare, abdominale si pelvine
– Radioscopia toracica, pentru a evidentia metastazele pulmonare

– Colonoscopia, investigatie capabila sa evidentieze metastazele tumorale de la nivelul intestinului gros

– Scintigrama osoasa, pentru identificarea metastazelor prezente la acest nivel.

Surse:www.csid.ro

www.sfatulmedicului.ro