Inainte vreme, oamenii cunosteau puterea plantelor si se foloseau de ele din belsug. Erau si boli foarte grave care nu puteau fi decat ameliorate, insa majoritatea se vindecau cu ajutorul ceaiurilor si a celorlalte mijloace naturale nemedicamentoase.
Acum, poate pentru ca ne-am pus toata nadejdea in medicamente, lumea pare a fi cu mult mai bolnava. Greu mai gasesti om sanatos. Desigur, ne lipsesc informatii, am pierdut traditiile, dar stiinta medicinii traditionale mai este inca impartasita de multi, mai ales ca astazi s-au desfasurat si o multime de studii care au aratat eficienta acestor terapii subsumate de asa-numita medicina integrativa.
Vom continua si in acest numar sa prezentam o astfel de metoda de tratament, poate cea mai veche si cea mai des folosita de-a lungul timpurilor – ceaiurile din plante medicinale. (G.F.)
Desi multa lume nu stie, ceaiurile pot avea efecte secundare la fel de grave ca si medicamentele atunci cand sunt folosite in mod abuziv sau inconstient.
Ceaiul nu este apa! Prin urmare, ceaiul nu ne hidrateaza – daca ne este sete, vom bea mai intai apa si nu ceai. Datorita posibilelor interactiuni dintre substantele active, medicamentele nu se administreaza cu ceai, ci doar cu apa (medicamentele pentru tensiune, antiagregantele, anticoagulantele, sunt doar cateva dintre medicamentele ce nu se administreaza niciodata cu ceai: de exemplu, sunatoarea, folosita, printre altele, si pentru efectul antidepresiv, poate sa incetineasca semnificativ efectele hipocolesterolemiante ale statinelor).
Cel mai bine ar fi ca ceaiurile sa se administreze la doua ore distanta (inainte si dupa) de tratamentul medicamentos.
Calitatea plantei pe care o infuzam va da efectele benefice pe care le asteptam sau, dimpotriva, efecte adverse. De exemplu, florile de tei, frunzele de nuc culese din zone apropiate soselelor sau din oras vor avea o concentratie crescuta de metale grele precum plumb, mercur etc., care se vor acumula in organism, determinand aparitia diferitelor patologii asociate.
Prin urmare, atunci cand achizitionam plante din piata, este recomandat sa o facem de la persoane de incredere, care cultiva in gospodaria proprie astfel de plante. In cazul in care optam pentru ceaiurile din comert, este de preferat sa le alegem pe cele ambalate in hartie sau cutii de carton, iar nu in plastic sau folie de aluminiu (ieftin nu inseamna neaparat bun). De asemenea, cutiile ar trebui sa permita cumparatorului observarea directa a calitatii plantei pe care o cumpara (culoare, grad de maruntire, impuritati etc.).
In vederea uscarii si a conservarii, plantele in stare proaspata se asaza pe ziare sau prosoape de hartie, in strat subtire, si se lasa sa se usuce timp de cateva zile intr-un loc racoros, aerisit si intunecat. Ulterior, se depoziteaza in pungi de hartie si se pastreaza intr-un loc racoros, ferit de lumina.
Cand dorim sa preparam un ceai este bine sa avem in vedere cateva aspecte:
– plantele nu se fierb in recipientul in care se fierbe apa;
– apa fierbinte, fiarta separat, se aduce peste plantele aflate intr-o cana sau infuzor (de ceramica, portelan, nu plastic sau metal);
– ceaiul se acopera si se lasa la infuzat 15-20 minute (intervalul variaza de la o planta la alta). Daca, de exemplu, un ceai de tei este lasat doar 5 minute, in apa fierbinte va trece o cantitate mare de pigmenti si una mica de substante active. Cu cat lasam mai mult timp la infuzat, cu atat creste concentratia in substante active – insa nu este o regula valabila pentru toate plantele (ceaiul verde/negru se lasa la infuzat doar 2-3 minute);
– odata folosite, plantele infuzate se arunca (cea mai mare parte din substantele active continute a fost deja scoasa din plante la prima infuzie).
Tipuri de ceaiuri
Citeste continuarea pe pagina urmatoare===>